Marcajul SELECT

Acest marcaj introduce liste derulante de opţiuni. Din meniul Insert→Form→Selection List.

 poza 41

 În căsuţa List Name introducem numele marcajului. Prin căsuţa Height  corespunzătoare atributului Size  din codul HTML, se specifică  pe câte rânduri apar scrise valorile din listă. Bifarea în caseta corespunzătoare lui Multiple Selections semnifică faptul că se permite/ sau nu se permite utilizatorului selectarea mai multor opţiuni din listă.

 poza 42

Pentru a introduce valorile din listă daţi click pe butonul Add Option şi introduceţi valorile dorite în caseta Text . La transmiterea datelor din formular , scriptul CGI primeşte pentru fiecare dintre opţiunile selectate de vizitator, valorile precizate prin bifarea căsuţei Value..

 Codul HTML ar arăta astfel:

  <select size=”1″ name=”varsta”>

  <option value=”10-16″>10-16</option>

  <option value=”17-21″>17-21</option>

  <option value=”22-30″>22-30</option>

  <option value=”31-35″>31-35</option>

  </select>

 Observaţie:

Într-o pagină putem avea mai multe formulare, fiecare formular având propriul buton de expediere a datelor.

Marcajul INPUT

Aceste marcaj poate avea atributele:

  1.  Type=”tipul_elementului” unde tipul_elementului poate fi unul din următoarele:
  • text (caseta de text): permite introducerea unui şir de caractere pe un singur rând
  • radio (buton radio): se definesc grupuri de butoane radio, numai unul din ele putând fi selectat la un moment dat
  • checkbox (căsuţa de validare): permite transmiterea unor date cu două valori posibile (Da/Nu sau Adevărat/Fals)
  • hidden: defineşte câmpuri ascunse care nu sunt vizibile utilizatorului
  • button (buton de comandă): se utilizează împreună cu o secvenţă JavaScript sau VBScript, pentru a declanşa o anumită acţiune atunci când utilizatorul execută click pe suprafaţa acestuia
  • submit (buton de comandă special): determină transmiterea datelor din formular către scriptul CGI care va prelucra datele din formular
  • reset: se întoarce la valorile iniţiale din câmpurile formularului
  • image: permite înlocuirea unui buton SUBMIT cu o imagine specificată
  • password (caseta de text): caracterele introduse sunt înlocuite cu asteriscuri pentru preluarea parolelor de acces
  • file (fişier): vă permite să selectaţi un fişier de pe disc, cu ajutorul unui buton de Browse.

<input type=file>

2.  Name=”nume” este un nume simbolic al elementului de formular folosit pentru a identifica în mod unic elementul de formular

3. Value=”valoare

  • pentru tipul TEXT specifică textul afişat implicit în câmpul text
  • pentru tipul SUBMIT defineşte textul afişat pe suprafaţa butonului
  • pentru butoanele radio şi checkbox-uri reprezintă valoarea trimisă către server atunci când utilizatorul selectează respectivul element

4. Checked: precizează dacă butonul radio/checkbox a fost selectat de către vizitator

5. Size=”mărime” reprezintă numărul de caractere vizibile al căsuţei de text afişate

6. Maxlength =”mărime” reprezintă numărul maxim de caractere acceptate în caseta text

 

Câmpuri text

Formularul din figură utilizează: câmpuri text, butonul SUBMIT pentru a prelua ID-ul utilizatorului şi parola de acces şi butonul RESET care revine la valorile iniţiale.

poza 30

Pentru a introduce un câmpul text  se procedează astfel: Din meniul Insert→Form→Form Field. Odată cu introducerea formularului se vor introduce şi cele două butoane SUBMIT şi RESET alegând din caseta Field Type comenzile Submit Button şi Reset button.

Pentru a alinia elementele din formular se va utiliza un tabel cu liniatura ascunsă (border=0).

Pentru a introduce câmpul text se alege în caseta Field Type opţiunea Text iar pentru câmpul de tip parolă alegem Password.

poza 31

poza 32

poza 33

poza 34

poza 35

În fereastra Form Field Properties introducem proprietăţile casetei text/ password. În caseta Field Name se va numele casetei . Dacă activăm butonul More Properties printr-un click atunci vom putea preciza şi alte atribute ale casetei text: mărimea fontului în căsuţa  Field Size sau lungimea textului (care poate fi până la 255 caractere) în Maximum Length..

Pentru cele 2 butoane de comandă SUBMIT şi RESET  le vom scrie o etichetă în caseta Field Value. Textul introdus reprezintă textul ce va fi afişat pe buton.

poza 36

Sursa HTML a formularului din figura 1 este:

<html>
<head><title>formular</title></head>
<body alink=”#000099″ bgcolor=”#6aff57″ link=”#000099″ text=”#000000″ vlink=”#990099″>
<form  method=”post” action=www.google.ro  name=”identificare”>

<table border=”1″ cellpadding=”2″ cellspacing=”2″ height=”121″ width=”278″>
<tbody>
<tr>
<td colspan=”2″ rowspan=”1″ align=”center” valign=”top”>INREGISTRARE<br></td>
</tr>
<tr><td valign=”top”>Id_Utilizator<br></td>
<td valign=”top”><input name=”id_utilizator”><br></td>
</tr>
<tr><td valign=”top”>Parola<br></td>
<td valign=”top”><input name=”parola” type=”password”><br></td></tr>
<tr><td align=”center” valign=”top”><input name=”trimite” value=”OK”  type=”submit”><br></td>
<td align=”center” valign=”top”><input name=”sterge” value=”Anuleaza” type=”reset”><br></td>
</tr>
</tbody>
</table></form></body></html>

Butoane radio

Se utilizează atunci când vizitatorul trebuie să selecteze o singură variantă de răspuns din mai multe variante posibile. Din meniul Insert→Form→Form Field – Radio Button . Butoanele radio care fac parte din acelaşi grup trebuie să aibă acelaşi nume. Acţionarea unui buton din cadrul unui grup permite selectarea variantei corespunzătoare, valoarea transmisă fiind valoarea atributului Field Value a butonului selectat.

poza 37

După cum se observă în figura de mai jos  pentru a doua întrebare avem alt nume pentru grupul de butoane radio.

poza 38

 

Sursa HTML a formularului este:

<form enctype=”text/plain” method=”post” action=”www.google.ro” name=”identificare”>

<b>1. Cand si-a incetat domnia Mihai Viteazu ?</b><br>
<input name=”intrebare1″ value=”1593″ type=”radio”>1593<br>
<input name=”intrebare1″ value=”1600″ type=”radio”>1600<br>
<input name=”intrebare1″ value=”1601″ type=”radio”>1601<br>
<br>
<b>2. Vlad Tepes a fost nepotul lui…?</b><br>
<input name=”intrebare2″ value=”stefan” type=”radio”>Stefan cel Mare<br>
<input name=”intrebare2″ value=”mircea” type=”radio”>Mircea cel Batran<br>
<input name=”intrebare2″ value=”vlad” type=”radio”>Vlad Dracul<br>
<br>
<br>
<input value=”TRIMITE” name=”trimite” type=”submit”>&nbsp;&nbsp;&nbsp;
<input name=”sterge” value=”ANULEAZA” type=”reset”><br>
<br>
</form>

Observaţi că la sfârşitul fiecărei linii apare eticheta <br> pentru a simula tasta Enter.

 

Caseta text ascunsă

Valoarea unei astfel de casete este trimisă la server alături de celelalte valori conţinute în controalele formularului. Ea nu este vizibilă utilizatorului şi se foloseşte în cadrul unei serii de formulare. Atunci când datele introduse în primul formular al seriei sunt necesare în formularele următoare, pentru a scuti utilizatorul să introducă datele în fiecare formular , ele pot fi stocate într-un câmp ascuns. Astfel se elimină şi eventualele erori care pot apărea atunci când  utilizatorul nu introduce aceleaşi valori. Sintaxa este următoarea:

<input type=”hidden” name=”ascuns” value=”orice”>

atributele type şi name sunt obligatorii; iar prin atributul value se transmite automat serverului valoarea acestuia; deci caseta nu-şi are utilitate dacă nu folosim şi acest atribut.

 

Caseta de validare

Se utilizează atunci când vizitatorul trebuie să aleagă o variantă din două posibile adică: selectată ( caseta are în interior un semn de bifare) sau neselectată (caseta rămâne goală) semnificând faptul că vizitatorul este de acord sau nu cu cerinţa exprimată de această casetă. Caseta va trimite opţiunea aleasă de vizitator prin valoarea stabilită de atributul Value. Starea unei astfel de casete se modifică atunci când vizitatorul execută click pe aceasta.

 

Butonul imagine

Se utilizează în locul butonului de expediere a valorilor din formular (submit). Are şi un alt aspect în pagină şi are sintaxa:

<input  type=”image” src=”url_fişier_imagine” name=”nume” align=”aliniere” >

atributele SRC şi TYPE sunt obligatorii , unde SRC reprezintă calea până la fişierul ce conţine imaginea

name= atribuie un nume acestui control

align= orice valoare (top/ middle/ bottom) , aliniere care va fi relativă la textul înconjurător.

 

Butonul fişier

Este un buton ce permite alegerea unui fişier de pe disc , cu ajutorul butonului de căutare Browse. Sintaxa este:

<input type=”file” name=”aaaa”> 

poza 39

Crearea formularelor HTML

Formularele HTML (form) se utilizează atunci când dorim să realizăm un site interactiv. Cu ajutorul lor , utilizatorul îşi poate bifa opţiunile ce corespund cu preferinţele lui. Aceste informaţii urmează a fi preluate şi prelucrate de aplicaţii aflate „în spatele” paginii ( aplicaţiile acestea se numesc script-uri CGI – Common Getway Interface şi rulează pe server-ul ce găzduieşte site-ul).

            De exemplu, vizitatorul unui site ce oferă crearea unui email va trebui să completeze un astfel de formular. Script-ul CGI preia datele din formular, include vizitatorul în baza de date a clienţilor şi creează un cont pentru noul client.

            Pentru a crea un astfel de formular se parcurg următorii paşi:

Pas 1:   Proiectarea formularului de intrare care va fi completat de vizitator

Pas 2:   Scrierea aplicaţiei care va prelucra informaţiile din formular

Pas 3:   Proiectarea documentului răspuns generat de script-ul CGI

Descrierea unui formular se realizează prin accesarea meniului Insert – Form – Define Form şi produce apariţia marcajelor: <form>….. </form> în Source.

Atributele acestui marcaj sunt:

  1. Action=valoare”  : stabileşte ce anume se va întâmpla cu datele scrise în formular

Unde valoare poate fi:

    1. URL-ul unui script CGI (calea către un alt fişier) aflat de obicei în directorul htdocs de pe serverul www local sau se poate introduce adresa paginii unde dorim să ne redirecţioneze formularul odată ce el este completat
    2. Action= „mailto:adresa_mail „ adică datele din formular vor fi trimise prin email la adresa specificată unde vor fi prelucrate ulterior

2.  Method=valoare” unde valoare poate avea valoarea POST sau GET.

Metoda GET  permite transmiterea unei cantităţi relativ mici de date, acestea fiind vizibile în URL-ul script-ului apelat şi este folosit pentru operaţiile care nu modifică nimic pe server.

Metoda POST permite transmiterea unei cantităţi mari de date, acestea nefiind vizibile în URL-ul script-ului şi este utilizat în operaţii de modificare, actualizare sau ştergere.

3.  Name=”nume”  asociază formularului un nume unic.

poza 29

Un formular poate conţine următoarele elemente:

  • câmpuri de text
  • butoane radio
  • căsuţe de validare
  • casete combinate
  • butoane de comandă

Toate aceste elemente pot fi definite cu unul din marcajele, după fiecare caz în parte: INPUT, TEXTAREA şi SELECT.

Link spre altă pagină

Nu la fel se întâmplă atunci când vom crea un link către o altă pagină, aşa cum vom vedea în continuare. Fişierul în care am lucrat până acum îl veţi salva sub numele  de „lectia1.htm” în directorul „pagina_mea”. Acum veţi deschide un fişier nou şi-l veţi salva sub numele de „index” în acelaşi director. În el veţi edita următorul text :

            Acesta va fi fişierul de plecare al primei pagini web. Pentru a deschide o altă pagină veţi da click aici.

 

Textul „click aici” vrem să fie un link. Marcăm textul „click aici” , apăsăm pe butonul drept al mouse-ului şi alegem Hyperlink. În căsuţa cu numele URL trebuie să scriem numele fişierului care dorim să se deschidă atunci când efectuăm un click al mouse-ului. Pentru a uşura munca ne folosim de al doilea  buton din fereastra deschisă anterior poziţionat pe aceeaşi linie cu căsuţa URL. Apăsăm pe el şi în fereastra care se deschide trebuie să alegem fişierul care dorim să se deschidă. Îl căutăm în arbore. Să presupunem că aţi ales fişierul cu numele „lectia1.htm„. Faceţi o probă cu butonul browse şi observaţi efectul. Dacă aruncăm o privire în modul Source, tag-ul care a apărut are forma

  <a href=”lectia1.htm” target=”_blank”> click aici.</a> 

unde:

target=” _blank”  semnifică faptul că, la un click al mouse-ului pe link , noua pagină se va deschide într-o altă fereastră goală.

În continuare veţi crea un link din fişierul „lectia1.htm” către fişierul „index.htm„. Deschideţi  fişierul lectia1.htm  şi editaţi în pagină , în partea de jos (sau oriunde în altă parte) cuvântul back. Acesta va fi legătura către fişierul index.htm. Creaţi singuri ! Vizualizaţi în browser efectul.

poza 28

Acum lansaţi fişierul index.htm din directorul vostru cu browser-ul şi observaţi efectele.

Target-uri pentru link

 

Atributul target spune browser-ului dacă trebuie să deschidă noua pagină într-o nouă fereastră sau în aceeaşi fereastră.

 target=”   _blank”   Deschide o nouă fereastră
  _self”   Deschide pagina în aceeaşi fereastră
  _parent”   Deschide noua pagină într-un frame superior link-ului
  _top”   Deschide noua pagină în acelaşi browser anulând toate frame-urile

 

  

link

Proprietăţile unui link

 

  • Hyperlink : culoarea unui text care este un link
  • Visited hyperlink : culoarea unui link care a fost vizitat (adică pe care l-am folosit)
  • Active hyperlink : culoarea ultimului link vizitat

Inserarea simbolurilor

  De exemplu pentru a introduce simbolul pentru copyright vom proceda astfel:

  • începem cu semnul „end” – &
  • în continuare vom scrie numele semnului – copy
  • la sfârşit vom scrie simbolul „punct şi virgulă” – ;

deci:  &copy;  va avea ca efect : ©

 

Simbol Definitie Valoare Corelata
Non-Breaking Space &nbsp;
< Less Tha &lt;
> Greater Than &gt;
Quotation Mar &quot;
¡ Inverted Exclamation &iexcl;
¢ Cent &cent;
£ English Pound &pound;
¤ Currency &curren;
¥ Yen &yen;
¦ Broken Vertical Bar &brvbar;
§ Section &sect;
¨ Double Dot &uml;
© Copyright &copy;
ª Feminine Ordinal Indicator &ordf;
«

»

Left Angle Quotation Mark

Right Angle Quotation Mark

&laquo;

&raquo;

¬ Negation &not;
® Registered Trademark &reg;
¯ Spacing Macron &macr;
° Degree(s) &deg;
± Plus or Minus &plusmn;
² Superscript 2 &sup2;
³ Superscript 3 &sup3;
´ Spacing Acute &acute;
µ Micro &micro;
Paragraph &para;
· Middle Dot &middot;
¸ Spacing Cedilla &cedil;
¹ Superscript 1 &sup1;
º Masculine Ordinal Indicator &ordm;
¼ ¼ Fraction &frac14;
½ ½ Fraction &frac12;
¾ ¾ Fraction &frac34;
¿ Inverted Question Mark &iquest;
à Grave Accent-Captial A &Agrave;
á Acute Accent-Capital A &Aacute;
â Circumflex Accent-Capital A &Acirc;
ã Tilde-Capital A &Atilde;
ä Umlaut Mark-Capital A &Auml;
å Ring-Capital A &Aring;
æ Capital ae &AElig;
ç Cedilla-Capital C &Ccedil;
è Grave Accent-Capital E &Egrave;
é Acute Accent-Capital E &Eacute;
ê Circumflex Accent-Capital E &Ecirc;
ë Umlaut Mark-Capital E &Eml;
ì Grave Accent-Capital I &Igrave;
í Acute Accent-Capital I &Iacute;
î Circumflex Accent-Capital I &Icirc;
ï Umlaut Mark-Capital I &Iuml;
ð Capital eth &mp;ETH;
ñ Tilde-Capital N &mp;Ntilde;
ò Grave Accent-Capital O &Ograve;
ó Acute Accent-Capital O &Oacute;
ô Circumflex Accent-Capital O &Ocirc;
õ Tilde-Capital O &Otilde;
ö Umlaut Mark-Capital O %amp;)uml;
× Multiplecation &times;
ø Slash-Capital O &Oslash;
ù Grave Accent-Capital U &Ugrave;
ú Acute Accent-Captital U &Uacute;
û Circumflex Accent-Capital U &Ucirc;
ü Umlaut Mark-Capital U &Uuml;
ý Acute Accent-Capital Y &Yacute;
þ Thorn &THORN;
ß Small Sharp &szlig;
æ Small ae &aelig;
ð Small eth &eth;
ø Slash-Small o &oslash;
þ Small Thorn &thorn;
œ Small Ligature &oelig;
œ Capital Ligature &OElig;
ˆ Modifier Circumflex Accent &circ;
˜ Small Tilde &tilde;
En Dash &ndash;
Em Dash &mdash;
Left Single Quote &lsquo;
Right Single Quote &rsquo;
Single Low Quote &sbquo;
Left Double Quote &ldquo;
Right Double Quote &rdquo;
Double Low Quote &bdquo;
Dagger &dagger;
Double Dagger &Dagger;
Per Mile &permil;
Left Single Arrow Quote &lsaquo;
Right Single Arrow Quote &rsaquo;
Euro Mark &euro;
TradeMark &trade;

 

Link în aceeaşi pagină

Edităm în modul Design următorul text:   Aici este un cuprins.  În modul Source cuvântul cuprins va fi încadrat astfel: <a href=”#jos”>cuprins</a>.  În modul Design , după cuvântul cuprins  apăsăm pe Enter de mai multe ori ( 20-25 ori) şi apoi scriem: Am ajuns unde doream.  În modul Source vom scrie sub acest text : <a name = „jos”></a>   .

Vă propun să încercaţi să creaţi voi o legătură de jos în sus.

Deci un link (legătură) este reprezentat prin tag-ul  <a href=”#numele„>……….</a> . În locul punctelor de suspensie poate fi un text, o literă sau chiar o imagine.

REŢINEŢI : Pentru un link creat în aceeaşi pagina „numele” poate fi orice text (denumire) dat de voi.

Aplicaţia Kompozer permite crearea unei ancore prin intermediul butonului ancora  de pe toolbar sau din meniul Insert alegem Named Anchor. Prosedăm după exemplul de mai sus.

  • Introducem textul Aici este un cuprins.

Apăsăm butonul ancora şi în fereastra care se deschide tastăm numele ancorei (fiecare ancoră trebuie să aibă un nume unic).

poza 25

  • După ce daţi click pe OK o să apară un mic simbol cu o ancoră. Acesta nu va fi afişat atunci când deschidem pagina în browser.

Apăsăm de mai multe ori pe enter şi apoi introducem  textul Am ajuns unde doream.  Acum ne mai rămâne să introducem un link spre ancora creată.

  • Deschidem meniul Insert – Link.
  • În fereastra Link Properties introducem  în caseta text Link Text am ajuns unde doream  reprezentând textul ce va afişat sub formă de link , iar din lista derulantă corespunzătoare celei de’a doua casete alegem  numele ancorei( va apărea şi semnul diez în faţă)

poza 26

  • La final click pe OK.

Vizualizarea în browser o puteţi realiza rapid apăsând pe butonul browse de pe toolbar.

Fişiere audio şi video

Tag-ul embed

 Acest tag este caracteristic browserului Internet Explorer dar funcţionează şi pe Mozilla Firefox . Cu ajutorul acestui tag  putem îngloba un element multimedia (audio sau video) în pagină.

poza 46

Exemplul de mai sus înglobează fişierul „m11.mid” (fişier audio de tip MIDI) în pagină, fără ca acesta să afecteze vizual pagina (atributul “hidden”); muzica va porni automat la încărcarea paginii (atributul “autostart”). Autostart  stabileşte dacă sunetul va începe imediat după încărcarea paginii web. Poate avea valoarea true sau false. Piesa se va repeta de “0” ori (atributul “loop”). Loop stabileşte dacă sunetul va fi repetat la nesfârşit. Poate avea valoarea true sau false. Volume  poate avea orice valoare între 0 si 100.

Sau:

47

Putem schimba valoarea atributului “hidden” în false, ca să apară şi butoane de control pentru audio. Această opţiune nu va funcţiona în Mozilla Firefox.

 

            Tag-ul bgsound

Cu acest tag, propriu lui Internet Explorer, putem specifica un fundal sonor pentru pagina web.  Folosim o piesă de fundal scurtă, şi fără să repetăm, ca să nu distragem atenţia utilizatorului.

<bgsound src=”santana.mp3″>

Dacă adăugăm şi opţiunea loop=”-1” atunci sunetul se va repeta la nesfârşit.

 

Elemente video

  Tot în Internet Explorer  putem include elemente video în pagină.

<img dynsrc=”filmul.avi” src=”filmul.gif” >

Acest exemplu afişează imaginea „filmul.gif” în alte browsere, dar în Internet Explorer, se porneşte fişierul video „filmul.avi”.

Imagini externe

Interpretăm următoarea linie de comandă:

<a href=”Picture.jpg”><img  src=”Picture.jpg” width=”238″ height=”179″></a>

Versiunea mare a imaginii din exemplu este o imagine externă („Picture.jpg”) fiindcă nu este afişată împreună cu celelalte elemente de pe pagină, ci numai la cererea explicită a utilizatorului (când acesta dă clic pe imaginea mică afişată în pagină). Observăm că în momentul când este activat (utilizatorul dă click pe versiunea mai mică), browserul încarcă şi afişează versiunea mare a imaginii, fără ca aceasta să fie conţinută explicit într-o pagină Web (browser-ul afişează imaginea, fără să fie nevoie de un fişier HTML).

De obicei, în pagină se afişează o versiune mai mică a imaginii, pentru ca încărcarea şi afişarea paginii să nu dureze prea mult. Dacă utilizatorul doreşte vizualizarea imaginii mai în detaliu, poate să încarce versiunea mai mare a imaginii.

Prelucrarea imaginilor

Elementele multimedia de pe paginile Web sunt fişiere separate de fişierul HTML ce conţine textul şi marcajele (tag-urile) pentru pagină. Se face referire la aceste elemente multimedia în cadrul fişierului HTML. Asta înseamnă că în momentul când browser-ul încarcă fişierul HTML, un tag special din acesta îi spune care fişier multimedia să-l aducă de pe server şi unde să-l afişeze pe pagină (dacă fişierul respectiv conţine informaţie vizuală).

Imaginile sunt pe departe cele mai răspândite elemente multimedia.

Fişierele imagine au extensiile lor în funcţie de format (cum sunt codificate punctele şi atributele lor în interiorul fişierului). Cele mai răspândite formate de imagine sunt GIF (cu extensia „.gif”) şi JPEG (cu extensia „.jpeg” sau „.jpg”), dar şi formatul PNG se răspândeşte rapid, mai ales pentru că oferă aceeaşi calitate ca GIF, dar la mărime mai redusă a fişierului imagine.

Observaţie:

Fişierele GIF codifică imaginea cu maxim 256 culori, JPEG pe 16 milioane culori sau 256 nuanţe de gri. Fişierele GIF sunt adecvate desenelor şi reclamelor desenate pe calculator, iar JPEG-urile sunt cea mai bună soluţie pentru fotografii.

Putem vorbi de imagini inline şi imagini externe. Imaginile inline sunt „în linie”, adică apar pe pagina Web împreună cu textul; dacă le includeţi în mijlocul unei propoziţii din fişierul HTML, ele vor apărea în mijlocul propoziţiei în pagină. Imaginile pot fi inserate în mijlocul oricărui text de afişat (text clar, paragrafe, subtitluri etc.). În continuare vom vorbi despre imagini inline.

Observaţie:

Sursa imaginii (fişierul) ce va fi introdusă în site trebuie copiată în acelaşi director de lucru.

 Indicaţie :

Pentru a găsi mai repede şi mai uşor pozele ce le adăugaţi în site ar fi indicat să vă creaţi în directorul curent încă un director numit „imagini” şi acolo să vă copiaţi toate pozele pe care doriţi să le introduceţi în fişier.

Procedeul prin care încărcăm o imagine este : din meniul Insert→Image. După inserare, dacă deschidem modul Source observăm tag-ul

<img src=” ../nume_fişier.jpg”> 

 unde „src=…” reprezintă calea până la fişierul poză.

poza 22

Deschidem tab-ul Location şi în câmpul Image Location vom căuta fişierul imagine. Câmpul Alternate text reprezintă un text ce va apărea în cazul în care imaginea nu se încarcă.

 

Atributele  width  şi  height

 

Cum se încarcă o pagină care conţine şi imagini? Se încarcă fişierul HTML, browser-ul îl scanează şi determină unde anume în pagină trebuie să afişeze elemente multimedia. Acest lucru nu constituie o problemă, dacă imaginile sunt mici. Dar dacă imaginile sunt de mărime mai mare (ca suprafaţă pe pagină), când a început să le „aducă” de pe server, trebuie să le aloce loc în pagină, asta însemnând redesenarea întregii pagini. Motivul este că browserul află mărimea imaginii numai când a început să aducă fişierul aferent.

O soluţie ar fi ca deja fişierul HTML să-i specifice browserului locul ocupat de imagine în pagină, inclusiv suprafaţa necesară. Astfel, browserul poate să afişeze toată pagina, cu locuri „goale” în locul imaginilor, şi, pe măsură ce reuşeşte să aducă fişierele aferente imaginilor, să le afişeze în locul prealocat. Această tehnică produce senzaţia că pagina se încarcă mai rapid. Este indicat să folosiţi aceste atribute la toate imaginile din paginile dvs.

Cele două atribute, „width” şi „height”, specifică lăţimea şi înălţimea imaginii, în pixeli (sau procente). Pentru a afla  mărimea unei imagini deschidem tabul Dimension şi bifăm opţiunea Custom size ca să putem stabili lăţimea şi înălţimea imaginii.

Atunci când caseta Constrain este bifată şi modificaţi una dintre dimensiuni, cealaltă se ajustează automat pentru a păstra proporţiile.

poza 23

 

Atributul align,  bordervspace  şi  hspace

 

Dacă inserăm imaginea în mijlocul propoziţiei, va fi o singură linie de text pe pagină, în dreapta şi stânga imaginii. Dacă avem mai multe linii de text, înfăţişarea paginii nu va fi prea estetică.

În acest caz vom folosi atributul „align” care specifică poziţia orizontală a imaginii pe pagină, sau în funcţie de textul în care este inserat. Valorile standard sunt „top”, „middle”, „bottom”, „left”, „right” sau „center”. Primele trei („top”, „middle” şi „bottom”) se raportează la textul în care este inserată imaginea, iar „left” , „right” şi „center” poziţionează imaginea în pagină, pe orizontală, textul din dreapta (stânga) imaginii ocupând spaţiul disponibil de lângă imagine.

Dacă doriţi să centraţi imaginea pe orizontală în pagină, puneţi tot tag-ul <img> într-un alt bloc, de exemplu:

 <p align=”center”><img src=”imaginea.gif”></p>.

Opţiunile de aliniere se aleg din lista derulantă Align Text to Image. Pentro o mai bună evideniere imaginea poate fi încadrată într-un chenar din câmpul Solid Border. Acest atribut desenează un chenar de grosime specificată (în pixeli) în jurul imaginii. Putem chiar forţa dispariţia chenarului (cu border=”0”), de exemplu în cazul imaginilor care sunt şi legături. Trebuie avut grijă când forţăm chenarul la zero, deoarece este singura indicaţie că imaginea este o legătură activă!

Putem specifica şi distanţa dintre text şi imagine (în pixeli), pe orizontală şi pe verticală din câmpurile Left and Right şi Top and Bottom. Ele generează atributele „hspace” şi respectiv „vspace”.

poza 24

Folosirea lui DIV si SPAN

Tag-ul div creează secţiuni de blocuri în pagină, a căror formă şi grafică de conţinut pot fi manipulate pentru fiecare separat.

Exemplu de folosire a tag-ului:

aa

poza 17

Tag-ul div este mult mai uşor de folosit decât tag-ul table, de aceea vă recomand folosirea lui ori de câte ori este nevoie. Unul dintre motivele pentru care este uşor de folosit este introducerea noilor date cu facilitate.

În exemplul următor am adăugat câteva linii noi paginii exemplificate mai sus.

  ll

Liniile roşii au fost adăugate după formatarea iniţială a paginii.

poza 18

Un alt exemplu în care avem 2 div-uri: unul conţine un text iar celălalt o listă „<ul></ul>”, fiecare div cu propria culoare de fundal, dimensiuni stabilite şi margini diferite.

poza 45

Efectul va fi:poza 19

Cu tag-ul <span></span> puteţi adăuga stiluri grafice unei anumite porţiuni dintr-un context. Pentru aceasta trebuie folosit împreună cu proprietăţi CSS care pot fi adăugate printr-un atribut „style” în interiorul etichetei „<span>” .

În continuare avem un exemplu în care vom evidenţia anumite cuvinte dintr-un text. Pentru aceasta încadrăm cuvintele respective într-un tag span căruia îi adăugăm proprietăţile dorite.

Acesta este un exemplu de <span style=”background:#009900; font-weight:bold;”> utilizare a unui tag </span> ce va evidentia o parte din text.

Am introdus porţiunea din text („utilizare a unui tag”) într-un tag span pentru a-i putea aplica proprietăţile grafice dorite şi care nu afectează restul conţinutului.

Efectul va fi:

Acesta este un exemplu de  utilizare a unui tag ce va evidentia o parte din text.

Tag-ul span poate fi folosit şi ca o clasă pentru CSS. Astfel, proprietăţile adăugate elementului span  într-o foaie de stil vor fi transferate tuturor elementelor din pagină care sunt încadrate în tag-uri „<span></span>”.

Exemplu:

<html>

<head>

  <title>Titlul</title>

  <style type=”text/css”>

    span {      border:2px solid red;      color:#009900;    }

  </style>

</head>

<body>

<h4>Exemplu de <span>text cu eticheta SPAN</span> in interiorul frazei.</h4>

<ul>

  <li>Linia 1</li>

  <li><span> Linie 2, in span </span></li>

  <li>Linia 3</li>

  <li><span> Linie 4, in span </span></li>

  <li>Linia 5</li>

</ul>

</body>

</html>

 

Efectul va fi:

poza 20

Fiindcă am adăugat elementul „span” în tag-ul „<style> </style>” din secţiunea HEAD a codului HTML, acest element va face referire la toate tag-urile „<span></span>” din document şi le va transmite aceleaşi proprietăţi.

Fundalul unei pagini

Pentru a aplica un fundal (background) paginii deschidem meniul Format→Page Color and Background iar aici avem 2 posibilităţi: sau să alegem o imagine de pe o unitate de disc sau să alegem o culoare. Sau direct de pe toolbar dăm click pe butonul corespunzător culorilor şi anume pe cel din spate. Primul buton este valabil pentru culoarea textelor. (vezi foto).

poza 21